Uneori imi este dor de Paris, deseori mi-e dor de prieteni si de amintirile
vii traite impreuna, intotdeauna mi-e dor de teatru. Daca topesc aceste doruri si
le amestec intr-o singura cupa, se va intelege setea cu care, intr-o singura
noapte, am sorbit cartea lui George Banu ilustrata de Mihaela Marin, Parisul
personal, casa cu daruri.