Știi unde te afli ? Într-o sală de teatru, poate ?  Într-un hol de hotel, cine știe ? Într-n colț uitat dintr- o tăram al nimănui? Nu știi ce asculți. O poveste ? Un monolog ?  Sau poate ești martorul invizibil al unui solilocviu ? Nu știi despre ce se vorbește. Despre viață, dar a cui viață? Despre adevar, dar în fața cui se definește adevărul? Despre ratare? Ratarea devine sinonimă cu destinul umanitații, pe linia gandirii lui Sartre .  Nu cumva despre fiecare din noi și neputința de a ne întalni cu noi înșine ?

Timpul trece lent, dar nu te plictisești, deși nu te atrage nimic din ceea ce auzi, nu te incită, nu iti stărnește uimirea.  Pentru că te lași furat de hotelul dintre lumi începand cu timiditate să te cauți doar pe tine însuți.

Așa a fost HUGHIE sau așa l-am simțit eu.

Hughie va deveni sinonim cu Richard Bovnoczki. Dacă nu au fost îndeajuns prestațiile din Sunset Limited, Moscova PetușkiLa țigănci, atunci a trebuit ca să se nască Hughie,  încăt să realizăm pentru totdeauna ce mare actor s-a plămădit pe scena de la Unteatru. Bovnoczki farmecă, irită, te agasează, te plictisește, îți stărnește milă, dispreț, îi simți slăbiciunile confundandu-se cu propriile slăbiciuni, îi intuiești  destinul înainte de a fi săvărșit. Actor cameleon, fără vărsta sau avand toate vărstele pe care trebuie să le aibă, domină scena, ne tulbură reveria, ne fascinează prin gesturi debordante, expresivitate corporală, pași de dans, echilibristică mentala printre amintiri, dar și motorie, prin putința de a zugrăvi  veridic o nalucă a trecutului a cărei identitate pare a o împrumuta.

În contrapartidă, partenerul său de scenă, Andrei Seusean( Frig, Omul pernă, Îngrijitorul)  tace și ascultă. O ascultare empatică, umilă și ironică în același timp. O tăcere inundată în necuvinte. 

La finalul piesei, aplauzele întarzie de parcă spectatorii au  nevoie de o clipă de întoarcere în real. Ce bucurie să ți se dea șansa întălnirii doar cu tine, înconjurat de ceilalți! L’enfer, c’est les autres…

UNTEATRU – „Hughie” de Eugene O’Neill. Regia: Alexa Visarion Cu: Richard Bovnoczki și Andrei Seușan

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *